Nu credeam să văd Lopătarii Buzăului într-o astfel de împrejurare cernită. Cu alte cuvinte, să ajung dincolo de Bozioru, cunoscut mie, peste dealuri nestrăbătute încă, pentru a conduce pe ultimul drum pe doamna Rada Crăciun, mama Înaltpreasfinţitului Casian Crăciun, Arhiepiscopul Dunării de Jos.
Buzăul, vatră de credinţă şi românism din primele veacuri, Episcopie de la 1508, a lăsat urme credibile, extraordinare de viață creștină şi oferă mereu neamului românesc pilde uriaşe, dacă vrem şi dacă putem să le vedem şi să le auzim.
O astfel de pildă este doamna Rada Crăciun (născută la Brebu), o femeie simplă, ca atâtea altele din lumea satului românesc de sub munte, acolo unde, mereu şi mereu, până la împlinirea veacurilor, neamul nostru va dăinui în tradiţia sa creştină de două ori milenară.
Nu ştiu ca mama Cantacuzinilor, vestita Elina postelniceasa, hagiică, după pelerinajul la Locurile Sfinte să fi lăsat impresii din această călătorie, cândva obligatorie la creştinii adevăraţi. Doamna Rada Crăciun a făcut-o.
De ce? Ne-o spune atât de simplu: „Vreau și de pe urma mea să rămână o amintire, să citească și copiii mei, nu numai Înaltpreasfințitul, chiar și ceilalți.Să știe că am fost și eu pe lumea asta, să vadă cum am crescut, cum i-am crescut și cum i-am educat, după puterile mele”.
Doamna Rada Crăciun a notat şi a lăsat posterităţii impresii simple, curate, emoţionante din locurile pe unde a călcat Mântuitorul şi ucenicii Săi.
Iată cât de simplu notează ceea ce a văzut la Peștera Nașterii Mântuitorului despre care spune: „Este foarte modestă… Locul ieslei se află spre răsărit și formează altarul propriu-zis unde slujesc zilnic preoți ortodocși. Pe steaua de aur scrie (în latinește): «Aici a născut Fecioara Maria pe Iisus Hristos»”. Această stea din aur, adaug eu, a fost așezată cu cheltuiala Elinei Doamna, hagiica din 1682/4 , care a dus și închinat acolo, cu fiul ei Mihail, „tot aurul și argintul cât avură lângă dânșii”.
Am alăturat în chip special aceste două momente adevărate din istoria noastră sufletească, la distanță de aproape patru veacuri pentru a arăta, încă o dată, că neamul românesc, prin oameni simpli ca doamna Rada Crăciun va continua să urce, treaptă cu treaptă, „Scara” Sfântului Ioan Scărarul, pentru dânsa „cea mai importantă carte din Sfinții Părinți”.
De la Lopătarii Buzăului la Dunărea de Jos, rostim într-un glas, toți cei ce au cunoscut-o:
Dumnezeu să o ierte!
Dumnezeu să o odihnească!
Prof. univ. dr. Ionel Cândea
FacebookContact